Omul este o splendida, magnifica, preaiscusita opera a unui Artist desavârsit: Dumnezeu. La obârsie era neîntinata, neispitita, nestricacioasa, curata, dar prin pacat, prin aceasta nevoie pe care duhul întunericului a dat-o firii, prin aceasta spurcata, absurda si haina putere a ajuns sa fie întinata si bolnava, necurata si corupta, din pricina firii duale a omului, alcatuit din trup si suflet. Cu toate acestea, preaînteleptul, atotputernicul si atotbunul Artist nu i-a îngaduit vrajmasului nostru si al Sau sa distruga cu desavârsire superba si magnifica Sa creatie. El si-a alcatuit Siesi trup la fel ca al nostru, patimitor, si si-a luat suflet în pântecele Preacuratei Fecioare Maica. Prin întruparea Sa, prin învataturile, minunile, patimile, moartea si învierea Sa, prin minunata si preaînteleapta Sa iconomie, El a restaurat opera m&acir c;inilor Sale, în splendoarea si slava de mai înainte si chiar mai mult decât atât, daruindu-i din nou nestricaciune, frumusete dumnezeiasca si readucând-o la fericirea cea dintâi, a îndumnezeit firea omeneasca, asezând-o împreuna cu El pe tronul Dumnezeirii. Slava Tie, Artistule atotbun, preaîntelept si atotputernic!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 301.
Postări
