Pe rînd în cadrul coaliţiei din timpul războiului, Churchill le-a atribuit unor laburişti cîteva posturi mai ceremonioase, dar mai puţin însemnate. Una dintre aceste „trufandale“ a fost postul de „Lord al Sigiliului Privat“, în a cărui responsabilitate intra supervizarea documentelor de stat. Pe un anumit document, era nevoie de semnătura prim-ministrului, aşa că Lordul Sigiliului Privat şi-a trimis tînărul aghiotant în căutarea lui Churchill. Churchill a fost descoperit, în cele din urmă, la toaleta Camerei Comunelor, unde prezenţa i-o semnala norul de fum ce ieşea de după uşa unei cabine.
– Domnule prim-ministru, a spus aghiotantul, bubuind în uşă, Lordul Sigiliului Privat vrea să-i semnaţi imediat un document important pentru Coroană.
Churchill, agasat de faptul că îl sîcîie un om pe care credea că îl aşezase frumuşel într-un colţ, a zbierat:
– Spune-i Lordului Sigiliului Primat că sînt sigilat în privata mea.
După care a completat:
– Şi nu mă pot ocupa decît de un rahat o dată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu