Bună ţară, mulţi tâlhari

Mănoasă-i ţara ta, Române,
Mănoasă precuma nu e alta:
Îi gem ogoarele de grâne,
De crapi de aur geme balta;
Ştiuleţi potop de grei ca plumbul
Îţi dărue mereu porumbul
Se frâng de rod păduri de poame,
Podgoriile-ţi dau din plin
O-ntreagă Dunăre de vin;
Iar tu, Române...mori de foame !
Te-ai întrebat de ce, Române,
Săracă vatra ta rămâne,
Când ţara ta, atât belşug
Adună, toamna de sub plug?...
O, nu! Tu rabzi mereu şi taci,
Cu soarta-ţi vitregă te-mpaci
N-ai nici urechi, nici ochi, nici gură;
Năuc, te uiţi la cei ce fură
Şi-ncovoiat, ca toţi plugarii,
Munceşti din greu, să-ngraşi tâlharii !
Vasile Militaru