Dorinţa românului din 1862 de Alecu Donici

Să fie România de-acum în veci unită

Şi propăşind în toate să fie ea menită,

La răsărit să-nalţe pavilionu-i sus,

Ca cele de apus.

Să aibă România industrie şi arte,

Şcoli bune, răspândite în orişicare parte;

Încât românii toţi să fie luminaţi

Ca cei de stat bărbaţi.

Să fie România întinsă, mare, lungă,

Ca cei ce o aspiră la sânu-i să n-ajungă,

Să turbe alungând-o şi rătăcind în dar,

Să piară la hotar.

Să aibă România puternică armată,

În numele lui Ştefan ş-al lui Mihai chemată,

Ca orişicând prudenţa o luptă-ar rândui,

Să ştie birui.

Să fie România tot binecuvântată,

Ca ţară mult mănoasă, ca ţară-mbelşugată;

Străinul să-i aducă a sale bogăţii,

Pe-a ei producte vii.

 

Să aibă România comori asigurate,

Să aibă navigaţii, să-şi facă căi ferate;

Comerţul ei să fie activ şi răspândit,

Ca mijloc de-nflorit. 

Să fie Domnitorul de Dumnezeu lăsat,

Ca să renască astfel frumoasa Românie,

Întru eternitate mult binecuvântat;

O fie, fie, fie!