miercuri, 3 februarie 2010

PUTEREA VINDECĂTOARE A SOARELUI (I)


Lumina Soarelui a constituit un tratament vindecător suplimentar, încă din Grecia, Roma şi Egiptul antic, dar şi în alte ţări şi culturi. De exemplu, în Grecia şi Roma, doctorii îşi trimiteau pacienţii la "solaria", ca să se expună razelor Soarelui. Hippocrates, "părintele grec al medicinei", prescria helioterapia ("vindecarea cu lumina solară") în scrierile sale şi pentru pacienţii săi. Iar, la sfîrşitul anilor 1800, medicii tratau tuberculoza prin expunere la Soare, datorită capacităţii soarelui de a ucide bacteriile asociate cu această boală şi cu infecţiile sale conexe.
Multe civilizaţii antice adorau efectiv Soarele. Culturi precum cea aztecă, mayaşă, egipteană, celtică, persană, greacă, romană şi altele se rugau Soarelui pentru ajutor şi vindecare. Ceremoniile solare adorau soarele pentru forţa sa dătătoare de viaţă. Primele biserici creştine (mai ales cea catolică) au considerat această adorare păgînă drept păcat şi au început să descurajeze puternic aceste practici. Cu toate acestea, referinţele legate de adorarea Soarelui încă sînt evidente, mai ales dacă ne gîndim la duminica din fiecare săptămînă (în engleză, Sunday, ziua soarelui).
Partea iubirii din ecuaţia vindecării vine prin rugăciune şi invocarea ajutorului divin. Îngerii, fiinţe pure şi lipsite de ego, aduc atît lumina, cît şi iubirea de orice situaţie. Atunci cînd intervenţia angelică se combină cu sursele suplimentare de lumină, se deschide uşa unor vindecări profunde.
Jackie Stevens se simţea pierdută, confuză şi singură. Nivelul ei energetic era scăzut şi nu putea dormi - semne clasice de depresie. Ea nu s-a mai dus la lucru într-o zi şi a rămas acasă, stînd în curte, sub un copac, în bătaia Soarelui. S-a rugat să fie ajutată la Dumnezeu, la îngeri, la arhangheli, la sinele ei divine şi la zîne. Cînd Jackie a închis ochii şi a respirat profund, a simţit cum Soarele îi încălzeşte corpul, trecînd prin hainele groase de iarnă. A stat acolo timp îndelungat, bucurîndu-se de natură. Apoi, Jackie a simţit cum senzaţiile de singurătate şi de vulnerabilitate au dispărut. A început să simtă cum îi creşte energia, lucru care i-a adus zîmbetul pe faţă şi uşurare în inimă. Şi-a dat seama că nu era singură atunci şi că nu va mai fi niciodată singură.
Jackie şi-a continuat tratamentul cu lumină naturală, stînd la lumina Lunii şi a stelelor în seara aceea. A simţit cum lumina Lunii şi a stelelor o purifică profund. Ea povesteşte: "Am simţit o curăţenie a minţii, a corpului şi a sufletului ca niciodată. De asemenea, m-am simţit conectată pe deplin cu universul. Acum mi-am făcut un obiectiv din a face măcar o scurtă plimbare afară, zilnic. Şi în fiecare noapte stau afară să privesc Luna şi stelele, mai ales dacă nu pot dormi. Am descoperit că, la fel cum Soarele ne reumple de energie, tot aşa şi Luna ne curăţă inima, mintea şi sufletul. (Va urma)
Prof. dr. DOREEN VIRTUE

vineri, 29 ianuarie 2010

HELP!!!!!!!!!!!!!!

Am un animal de crescut.Pentru fiecare vizita a unui prieten pe animalul meu imi aduce 1 punct. Ajutati-ma sa il scot din spital!!!!!!!!!!!!!!
HELPPPP!!!!!!!!!!!!!
Dati clic:
http://www.tamagochi.ro/pet-Piscotel

marți, 19 ianuarie 2010

Iesind cu alta femeie...

Cu putin timp in urma incepusem sa ies cu "o alta femeie"; in realitate fusese ideea sotiei mele.
- Tu stii ca o iubesti! - imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere. Viata este foarte scurta, dedica-i timp...
- Dar eu te iubesc pe tine, am protestat.
- Stiu, dar o iubesti si pe ea.
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii ma faceau ca sa o vizitez numai ocazional. In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.
- Ce s-a intamplat? Esti bine? m-a intrebat.
Mama mea este tipul de femeie pentru care o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
- Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu tine, am raspuns, amandoi, singuri... ce parere ai?
Reflectand un moment la asta, zise:
- Mi-ar placea foarte mult...
Vinerea asta, in timp ce ma duceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire... Si, pentru Dumnezeu, cand am sosit la casa ei, am vazut ca si ea era foarte emotionata! Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.
- Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate - imi povesti urcand in masina. Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama se sprijinea de bratul meu ca si cum era "Prima Doamna a Natiunii". Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai literele mari. Pe la mijlocul meniului mi-am ridicat privirea spre ea. Mama, asezata pe partea
cealalta a mesei, doar ma privea. Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.
- Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?
- Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea, am raspuns.
In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am pierdut firul.
- Voi iesi cu tine si altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu, spuse mama. Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.
- Cum a fost intalnirea? a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
- Foarte placuta, iti multumesc.
Am privit-o recunoscator spunandu-i:
- Mult mai mult decat mi-am imaginat ca ar putea fi!
Cateva zile mai tarziu mama mea a murit de un infarct, totul a fost atat de rapid ca nu am putut face nimic. Dupa putin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu mama.
Continea o nota care spunea :
,,Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta... Niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat seara aceea pentru mine... TE IUBESC! Mama ta".
In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si de a le da fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita in viata noastra. Nimic in viata
nu este mai important decat familia ta. Daruieste-le din timpul tau pentru ca ei nu pot astepta.
Daca Mama ta traieste... pretuieste-o!
Daca nu... aminteste-ti-o!
Daca ai mama... (dar si daca nu o mai ai)retrimite acest mesaj, poate... cineva care a uitat putin aceasta fiinta minunata care este MAMA isi va aminti si va reactiona! Si aminteste-ti mereu! Dumnezeu (se zice ca) iarta, dar Timpul nu iarta niciodata.
NICI NU SE POATE INTOARCE...!!!!!!

joi, 7 ianuarie 2010

CREIONUL

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile.
Exista cinci calitati la creion, pe care, daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om caretraieste in buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este important este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

povestire de Paulo Coelho