HRISTOS A INVIAT!

Stiati ca…

Nivelul colesterolului “rău” este diminuat simtitor ajutorul scortisoarei. Potrivit unui studiu realizat de catre medicii de la Bestville Human Nutrition Research Center, un sfert de lingurita de scortisoara administrata zilnic unui grup de pacienti care sufereau de diabet, pe o perioada de 40 de zile, a dus la scaderea drastica a nivelurilor de trigliceride si colesterol LDL sau colesterol “rau”

La mulţi ani !

Fie ca toate visele pe care le făuriţi în aceste zile magice să se împlinescă şi drumul străbătut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimi, iar în case fericire şi belşug. La mulţi ani 2017!

Excelent moment romanesc la Maastricht!

CÂRMACII

Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea
Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea
Sus, spre sfetnici, şi văzut-am a lor feţe luminoase,
Ş-am văzut maimuţăria, strâmbăturile greţoase

Astor molii, astor ciocli, dezmăţaţi copii ai spumei,
Care-n aur văd, smintiţii, sufletul şi cinstea lumei;
Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuţi,
Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuţi.

I-am văzut păpuşi gătite, tologiţi în jeţuri moi,
Trântori, fără nici o grijă, şi străini de-orice nevoi,
Răscolind în a lor cuget ale ţării măruntaie
Şi cătând, nesocotiţii, ca din trupul ei să taie

Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr.
Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr.

Dar înnuntru sub medalii şi sub hainele bogate
Clocoteşte-n oala cărnei, otrăvită de păcate,

La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară
Clocoteşte crima… stoarceţi, stoarceţi măduva din ţară!

Nu vă pese! Striviţi totul! Cugetaţi că poate mâini
O să pierdeţi cârma ţării ş-or să vină alţi stăpâni.

Deci, pârjol şi jaf! Opinca hoitul să rămână os
Ca să nu mai aibă alţii, după voi, nimic de ros.

Voi, cucoane mari, avute, ce-n mătăsuri şi-n dantele
Vă-nveliţi a voastră carne, voi, ce-n câteva inele

Purtaţi hrana ce lipseşte unei jumătăţi de ţară,
Spuneţi, nu cumva vrodată s-a-ntâmplat să vi se pară
Că a voastre diamante se topesc şi vi s-arată
Ca atâtea lăcrimi curse dintr-o geană întristată?

Vai, acele pietre scumpe ochi focoşi sub geana serii
Credeţi voi că sunt podoabe? Nu! sunt lăcrimile ţării!
Dar te-a-ncălecat de-acuma, cal, te du unde te mână
Călăreţul, o maimuţă, care ţine-n a ei mână

Frâul tău a ta viaţă. Du-o unde vrea să meargă!

Când uscatele-i călcâie bat în burta ta, aleargă,
Iar când frâul tău îl strânge, de-ţi trosnesc dinţii din gură,
Te opreşte: să răsufle vrea scârboasa pocitură.

Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!

A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,

Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.

Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împăraţi călări pe trestii.

Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi pe valurile mării!

Şi când cugeţi c-aceşti trântori, astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeţi şi crunt

Privesc azi din înălţime spre norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,
Când te uiţi cum se răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!

Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişei

Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!

Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte

Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!

Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ţi mască, fă-te blând,
Pleacă-ţi fruntea ta cucernic, bate-ţi pieptul tău strigând:

Scumpa, draga Românie, idolul vieţii mele!
Şi când vei fi Leu, pisică, scoate-ţi ghearele din piele!
Iată norma după care poţi s-ajungi unde pofteşti!

Ş-apoi, ca să n-ai mustrare, nici vreodată să roşeşti,

Înainte de-a purcede pe-ale crimei negre căi,
Cearcă-ţi sabia în gâtul conştiinţei tale-ntăi!
Asta-i lecţia pe care o lăsaţi posterităţii!
Ah, cumplit v-aţi râs de lege şi de cumpăna dreptăţii,

Şi de oameni, şi de ţară, şi de tot ce-i sfânt pe lume!
Peste veacuri depărtate vor pluti a voastre nume,
Şi vor spune că sub soare n-au stat răi, călăi, bandiţi,
Nici atât de cruzi la suflet, nici atât de iscusiţi.

Târgoviște, 1881, iunie

de Alexandru Vlahuță

E clar, dar mai avem timp?

In prima zi de facultate, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul.
Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: 

- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata.
Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a
timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.
La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei.
A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam.
Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes.
Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori.
Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama.
E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani.
Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88.
Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii.
Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut.
Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant " Trandafirul ".
Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca:

nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

SI NU UITATI:
NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU;
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!
  Iti mai zic…
Sa-ti pastrezi simtul umorului la orice varsta pare sa fie reteta perfecta uneori. Poti alege si tu.

O VESTE EXCEPTIONALA TRECUTA SUB TACERE DE CONDUCEREA ROMANIEI !

Anton Lixandroiu, cetatean american si roman, a obtinut dupa ani de procese, ca Ungaria sa-si ceara scuze pentru HOLOCAUSTUL savarsit asupra romanilor din Transilvania ca urmare a Dictatului de la Viena. Interesant este ca cei de la Bruxelles au spus initial ca “nu pot lua in considerare cele 2100 de probe trimise Tribunalului International dat fiind ca aceste crime s-au petrecut inainte de infiintarea acestui tribunal” Dupa acest raspuns imbecil, A.L. s-a adresat ONU, cerand ca toti criminalii judecati la sfarsitul celui de al 2-lea Razboi Mondial, inclusiv Hitler, Mussolini, Horty, sa fie reabilitati, deoarece acestia au facut crime inainte de infiintarea Tribunalului International. Raspunsul si rezultatul bomba, a fost ca UNGARIA SI-A CERUT IERTARE IN PLENUL ONU, PENTRU HOLOCAUSTUL DIN NORDUL ARDEALULUI ! O premiera ! In Romania stirea a fost lasata deoparte. Sa nu se supere UDMR-ul. FELICITARI ANTON LIXANDROIU !


Sursa:http://niculinamoisescu.wordpress.com/2014/04/29/felicitari-anton-lixandroiu/

Curs de Formare in Profesia de Mediator organizat de Scoala de Formare in Mediere Mugur Mitroi din Craiova

http://niculinamoisescu.wordpress.com/2014/03/10/curs-de-formare-in-profesia-de-mediator-organizat-de-scoala-de-formare-in-mediere-mugur-mitroi-din-craiova/

Scrisoare deschisă şi “complet inutilă” preşedintelui Uniunii Teatrale din România (UNITER), Ion Caramitru

Ma adresez dumneavoastra,pentru ca orice material care apare in presa in numele Uniterului ar trebui sa l verificati,astfel incit sa nu permiteti publicarea unor jigniri la adresa breslei pe care o reprezentati. Pentru "transparenta" ati facut public "argumentul juriului de nominalizari al Galei Uniter 2014".Acest “argument” ma jigneste atat pe mine, cat si intreaga breasla.Am sa explic imediat,dar pentru a evita orice neintelegere si suspiciune subliniez ca nu comentez in nici un fel nominalizarile ,intrucat nu am vazut inca aceste spectacole.Asadar: in mod normal ,regulile unei competitii se anunta inainte de desfasurarea ei, nu la final.Pentru a fi judecate spectacolele, senatul Uniter si presedintele, adica dumneavoastra acorda girul unor persoane capabile de un act critic responsabil. Se presupune ca actul critic este argumentat in baza unei cunoasteri profunde a fenomenului teatral;adica "judecatorii" stiu ce inseamna munca unui regizor, actor, scenograf, au cultura teatrala si sunt in pas cu tot ce se intimpla la ora actuala in materie de teatru.Pentru a judeca trebuie sa cunosti si sa intelegi fenomenul.Ma indoiesc ca cei alesi anul acesta in juriul de nominalizari au cunostinte minime in ceea ce priveste truda unui creator de spectacole, fragilitatea meseriei noastre si nu in ultimul rand sunt constienti de consecintele unor vorbe pompoase si goale aruncate in spatiul public asupra noastra.Intr-un limbaj de lemn, cu cuvinte pretentioase, ce uneori se contrazic (in spatele carora se poate ascunde orice) ,acest juriu m-a jignit. Iar dumneavoastra ati ingaduit asta. Nici un juriu din lume nu are dreptul sa-i jigneasca pe cei care n au corespuns "criteriilor" lor.Adica ,cum???!! Nominalizatii sunt"fenomene rarisime de vocatie artistica" ,iar ceilalti "valori nereprezentative pentru teatrul romanesc de azi"?! Ori valori,ori nereprezentative.Domnule Caramitru, cu ce drept isi permit Sebastian -Vlad Popa, Andreea Dumitru, Ionut Sociu sa ma jigneasca? sa ne jigneasca?In baza carei opere recunoscute isi permit sa anuleze o buna parte a creatorilor romani de teatru?A nu fi nominalizati de ACESTIA e o rusine? Eu nu gandesc asa si consider aceasta afirmatie un atac la persoana. Toti creatorii fac spectacole mai inspirate sau nu, pot fi premiate sau nu, dar valoarea unui artist se confirma in timp, cu truda si tenacitate si nu e neaparat validata de un juriu.Si,mai presus de asta nu poate fi desfiintata de un juriu.Expresia "complicitate gregara intre artist si public"jigneste GRAV atat creatorii cat si publicul.Doamne fereste de succesul de public! Adica,daca publicul intelege mesajul unui spectacol,aplauda performanta unui actor,se emotioneaza,rade sau plange,asta e o rusine,un criteriu minor si superficial??! Colegii mei de breasla ,"facatorii" de teatru ma vor intelege.Domnilor jurati,poate credeti ca ne puteti dezbina.Adica noi,"valorile nereprezentative ale teatrului romanesc de azi" sa fim invidiosi pe"fenomenele rarisime de vocatie artistica".Nu.Nicidecum.Ii felicit pe toti cei nominalizati,dar refuz aceasta imparteala suficienta si absurda .Refuz aceasta "stampila" pusa de niste oameni insuficient de pregatiti,aroganti si complet lipsiti de respect si dragoste pentru cei care fac teatru. Sunt mandra de colegii mei, de truda lor la fel cum sunt mandra de minunata mea "complicitate gregara cu publicul"!Nu vreau sa fiu altceva decat sunt.

Domnule Caramitru,UNITER ar trebui sa fie casa oamenilor de teatru,locul unde ne putem bucura de reusitele celuilalt,nu un tribunal unde cativa asa-zisi cronicari de teatru pun etichete- unele stralucitoare ,altele jignitoare.In ceea ce ma priveste, marunta realizare a juriului de anul acesta este provocarea unui profund sentiment de dispret fata de acesti asa -zisi cronicari.

De a lungul anilor am participat la Galele Uniter, cu bucurie, am fost chiar si nominalizata,am participat la campania Artisti pentru Artisti,ca si anul acesta, am un profund respect pentru toate initiativele si oamenii ce reprezinta Uniterul.Dar ,in conjunctura creata ma delimitez de tot ce inseamna aceasta institutie.

In asteptarea zadarnica a unor scuze publice adresate breslei noastre de catre acest juriu,
Cu profunda tristete,

EMILIA POPESCU

A sosit primavara!

Primeşte primăvara în viaţa şi în suflet... deschide-ţi aripile şi încearcă să zbori... închide ochii şi încearcă să visezi... nu-i aşa că e minunat?

Stiati ca

Un compus cheie care se găseşte în usturoi este de 100 de ori mai puternic decât două antibiotice populare folosite împotriva toxinfecţiei alimentare, au aflat oamenii de ştiinţă, potrivit Daily Mail.

Testele au descoperit că substanţa care se găseşte în usturoi, diallyl sulphide, este mai eficientă în lupta împotriva toxinfecţiilor alimentare decât antibiotice precum eritromicina sau ciprofloxacin.

De fapt, nu numai că este mai puternic, dar acţionează şi într-un timp mai scurt.
Doctorul Michael Konkel, de la Washington State University, a subliniat că descoperirea are potenţialul de a elimina parţial bacteriile care cauzează infecţii.

Bacteriile din clasa Campylobacter sunt cele mai comune cauze pentru toxinfecţiile alimentare din întreaga lume.

Citatul zilei

Incearca nu sa fii un succes, ci sa fii o valoare.

Albert Einstein

O nouă metodă ingenioasă pentru a combate tensiunea mare

Un vaccin administrat de două ori pe an, care inhibă efectele unui hormon ce declanşează hipertensiunea arterială, ar putea înlocui medicamentele antihipertensive, ce trebuie luate zilnic, au descoperit cercetătorii japonezi în timpul unor experimente efectuate pe şoareci.
Hormonul, numit angiotensina II, cauzează contractarea muşchilor din jurul vaselor de sânge, care astfel devin mai înguste şi sporesc presiunea asupra pereţilor vasculari şi, totodată, riscul de infarct şi accident vascular.
Noul vaccin stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi care împiedică angiotensina II să ajungă la muşchi.
Tratamentul injectabil experimental, testat deocamdată numai pe şoareci, a scăzut valorile ridicate ale tensiunii arteriale şi a menţinut presiunea arterială la niveluri scăzute cel puţin şase luni, înainte de administrarea unei doze noi.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Osaka, din Japonia, care au pus la punct vaccinul, speră să îl poată testa pe oameni în următorii doi ani.
Pentru unii pacienţi hipertensivi, tensiunea arterială poate fi menţinută la niveluri scăzute prin reducerea consumului de sare şi efectuarea exerciţiilor fizice, însă milioane de persoane cu hipertensiune arterială iau medicamente pentru ţinerea ei sub control.
Unul dintre principalele tratamente îl constituie o clasă de medicamente cunoscută sub denumirea de blocanţi ai receptorilor angiotensinei II, care inhibă procesul de fixare a hormonului de receptorii respectivi şi astfel accesul acestuia la muşchi.
Angiotensina este produsă de rinichi, însă nu pare să aibă vreo funcţie vitală, prin urmare, suprimarea acesteia pare să nu aibă nicio consecinţă negativă.
Numeroşi pacienţi uită să ia pastilele antihipertensive sau încetează deliberat administrarea acestora, deoarece tensiunea arterială crescută nu cauzează simptome evidente, iar ei se simt bine în cea mai mare parte a timpului.
De asemenea, aceste pastile pot avea efecte secundare, cum ar fi oboseală, crampe musculare, insomnie, senzaţie de mâini şi picioare reci, ameţeală şi constipaţie.
Rezultatele cercetării, prezentate în timpul conferinţei anuale a American Heart Association, care a avut loc recent în Dallas, au relevat că vaccinul a redus valorile tensiunii arteriale pentru cel puţin şase luni.
"Ideea unui vaccin care să prevină hipertensiunea arterială este extrem de atrăgătoare", a declarat Katherine Jenner, din partea fundaţiei Blood Pressure UK.
Surse: Mediafax, Daily Mail

Bancul zilei

Undeva in România, ninsoare abundentă, zapadă multă pe carosabil, trafic îngreunat...
Un camion e urmat la mica distanta de un BMW X6. BMW-ul se chinuia sa depaseasca camionul, la un moment dat aceasta din urma intra in depasire si cand ajunge in dreptul cabinei camionului coboara geamul si o blonda superba, dragalasa, si cu ochi albastri, striga soferului din camion:
- Hei! Sunt Cristina si sunt blonda! Vezi ca-ti cade marfa din camion in spate!
Soferul nimic, se uita la ea intoarce capul si ruleaza cu aceiasi viteza.
Se repeta faza de cateva ori, incercare de depasire, claxoane si acelasi rezultat...
La un moment dat, camionul trage pe dreapta la o parcare.
Vizibil iritata ca bunele ei intentii au ramas in zadar, Cristina blonda merge direct la tip:
- Auzi, sunt Cristina si sunt blonda si de o ora iti tot spun ca pierzi marfa din camion. Esti surd sau faci pe smecherul?
- Sunt Vasile, sunt brunet, nu sunt surd, nu sunt smecher, sunt de la drumuri si imprastii sare pe drum...

 

Boboteaza

Colinde

Omul

Omul este o splendida, magnifica, preaiscusita opera a unui Artist desavârsit: Dumnezeu. La obârsie era neîntinata, neispitita, nestricacioasa, curata, dar prin pacat, prin aceasta nevoie pe care duhul întunericului a dat-o firii, prin aceasta spurcata, absurda si haina putere a ajuns sa fie întinata si bolnava, necurata si corupta, din pricina firii duale a omului, alcatuit din trup si suflet. Cu toate acestea, preaînteleptul, atotputernicul si atotbunul Artist nu i-a îngaduit vrajmasului nostru si al Sau sa distruga cu desavârsire superba si magnifica Sa creatie. El si-a alcatuit Siesi trup la fel ca al nostru, patimitor, si si-a luat suflet în pântecele Preacuratei Fecioare Maica. Prin întruparea Sa, prin învataturile, minunile, patimile, moartea si învierea Sa, prin minunata si preaînteleapta Sa iconomie, El a restaurat opera m&acir c;inilor Sale, în splendoarea si slava de mai înainte si chiar mai mult decât atât, daruindu-i din nou nestricaciune, frumusete dumnezeiasca si readucând-o la fericirea cea dintâi, a îndumnezeit firea omeneasca, asezând-o împreuna cu El pe tronul Dumnezeirii. Slava Tie, Artistule atotbun, preaîntelept si atotputernic!

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 301.

Nu râde de cei în vârstă!

Un domn mai în vârstă se hotărăşte să meargă la un safari în Africa. Îl duce cu el şi pe câinele său bătrân pentru a-i fi companie.
Într-o zi, câinele se bucură să alerge după fluturi, până când îşi dă seama că s-a rătăcit. În timp ce adulmeca urmele ca să găsească drumul, vede un leopard alergând spre el cu intenţia vădită de a-l înfuleca.
Câinele bătrân îşi zice:"Văleu! Sunt terminat!", dar observă în vecinătate nişte resturi de oase şi punându-se cu spatele la leopardul care se apropia începe repede să roadă oasele cu poftă. Când să sară leopardul pe el, câinele bătrân exclamă:
"Acest leopard a fost cu adevărat delicios! Oare unde mai găsesc unul?" La auzul acestor vorbe leopardul se opri brusc, speriat, şi fugi de acolo, gândind: "Ufff! Era cât pe ce! Câinele ăsta bătrân aproape că mi-a venit de hac!"
În tot acest timp, o maimuță care a privit întreaga scenă dintr-un copac se întrebă cum ar putea profita de ceea ce știa pentru a obţine protecție din partea leopardului. Alergă repede după leopard, dar câinele bătrân văzând-o că fuge cu viteză maximă, își dă seama că maimuţa pune ceva la cale.
Maimuța îl ajunge din urmă pe leopard şi îi povesteşte despre viclenia câinelui. Tânărul leopard, furios că a fost păcălit, zice:
"Hai, maimuță, sări pe spatele meu și vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înșele!"
Câinele bătrân vede leopardul cu maimuța în spinare și se întreabă neliniștit: "Ei, acuma ce mă fac?!"
Se puse din nou cu spatele la atacatori și se comportă ca și cum nu i-ar fi văzut. Când aceştia ajunseră destul de aproape de el, strigă cu ciudă: "Unde-i afurisita aia de maimuţă?! De-o oră am trimis-o să-mi aducă un alt leopard!!!"

Morala:

Nu râde de cei în vârstă! Vârsta şi rafinamentul întrec întotdeauna puterea și tinereţea. Spiritul și înţelepciunea se dezvoltă doar odată cu experiența.

In zile grele

Ne-a risipit furtuna pe drumul pribegiei,
Si nu mai stim de-ai nostri, nici ei de noi nu stiu...
Cu gandul doar, pe negre intinderi de pustiu,
Ne cautam, ca orbii, in volbura urgiei.
Citeam, si-mi pareau basme, cum se lasau pe tara
Intunecate oarde, ca norii de lacuste.
Vuia-n vazduh navala puhoaielor din puste,
Cum rapaie pamantul sub ploile de vara.
Citeam de lanuri arse, de sate pustiite,
Femei, cu prunci in brate, prin codri ratacind,
Cate-un batran ce cata, din varful unui grind,
Cum trec, manati in carduri, ca turmele de vite,
Cum trec, dusi in robie, subt bici, feciori si fete,
Si carele-ncarcate cu bogatia tarii,
Si-n urma, cat bat ochii, in limpezisul zarii,
Gramezi de scrum din toata stransura pe-ndelete...
Citeam si-mi pareau basme. Si iata ca destinul
Vru sa traiesc aievea acele zile grele;
Si vad cum calca lifta pamantul tarii mele,
Cum tot avutul nostru ni-l bantuie strainul:
Sa nu mai stiu nimica de cei ramasi acasa,
Decat ca e vrajmasul stapan pe soarta lor...
Gandindu-ma la dansii, muncit de griji, de dor,
Stau in adancul noptii, cu coatele pe masa,
Si-i vad sapand la santuri, batuti, bolnavi, sub zloata
Mosnegi cazuti pe drumuri, femei batjocurite
In jurul lor, copiii cu bratele ciuntite
Infatiseaza jertfa si jalea tarii toata.
Si-atunci tresar sub gandul ca prea am trait bine;
Prea mult am ras; prea-n toate vedeam numai un joc...
Si trebuia sa vie acest naprasnic foc,
In larg sa ne deschida drum nou, printre ruine.
Fii binecuvantata, fecunda suferinta,
Tu ce ne esti trimeasa de vesnica dreptate
Sa curati neamul nostru de vechile pacate,
Sa faci din el o-ntreaga si singura fiinta!
M-ai invatat, durere, ce e sa ai o tara.
Si-n inima-mi ranita adanc ti-ai scris cuvantul:
Cu sange si cu lacrimi va sa framanti pamantul
Din care-astepti viata cea noua sa rasara.
de Alexandru Vlahuta