De ce isi canta cucul numele

Odată se întâlni cucul cu un mierloi scăpat din colivie.
- Bine că te-am întâlnit, zise cucul către mierloi, ia spune-mi, ce zice lumea de cântecele noastre?
- Numai bine, zise mierloiul.
- De privighetoare ce zice?
- Hm, pe ea o laudă toată lumea.
- Toată lumea? Dar pe ciocârlie?
- Şi pe ea o laudă lumea, dar cam pe jumătate.
- Pe jumătate! Dar pe voi, mierlele?
- Ei, şi pe noi ne vorbeşte de bine, da, ştii, mai rar, din când în când...
- Cum se poate? Dar de mine? Spune drept, ce zice lumea?
- De tine, drept să-ţi spun...
- Aşa, vreau să-mi spui drept...îl întrerupse cucul cu nodul în gât.
- De tine n-am auzit pe nimeni vorbind!
- Pe nimeni? îl întrebă cucul înfuriat.
- Pe nimeni, răspunse mierloiul.
- Atunci lasă că le spun eu cine sunt!
Şi de atunci începu să cânte din răsputeri: cu-cu! cu-cu! cu-cu!