LEVITAŢIA (II)

Unii spun că Home levita în plină lumină. Chiar el a scris în memoriile sale: "Ascensiunea mea a avut loc o singură dată în plină zi". Home ar fi putut să antreneze şi alte persoane în levitaţia lui şi să ridice odată cu el tablouri şi gheridoane. Chiar şi Tolstoi a fost martor: "Home s-a ridicat de pe scaun", scrie el soţiei sale la 17 iunie 1866, "şi l-am prins de picioare în timp ce plutea deasupra cepetelor noastre".


Mediumul nu a fost zgîrcit în detalii asupra comportamentului său ciudat. Era frapat în special de rigiditatea membrelor sale.
"În general mă ridic perpendicular, cu braţele ţepene şi ridicate deasupra capului, de parcă ar vrea s-o apuce pe fiinţa invizibilă care mă ridică încetişor de la podea. Cînd ajung la tavan, picioarele îmi sînt aduse la nivelul capului şi mă aflu într-o poziţie de repaus. Am stat deseori, suspendat astfel, timp de patru-cinci minute".
Uneori era cuprins de tremurături, nu de teamă (a spus asta chiar el), ci din cauza unui fenomen pur fiziologic.
Thurston, care a studiat în profunzime fenomenul de levitaţie la mistici, a studiat, fireşte, şi cazul uimitorului Home. Care este părerea lui? "După ce am citit toate relatările care au ajuns pînă la noi", scrie el, "mi se pare clar că prin faptul că a anunţat ce avea intenţia să facă, Home i-a adus pe cei trei spectatori (cei din faimoasa seară în care mediumul a ieşit pe fereastră plutind prin aer) în culmea surescitării nervoase".
În general, Thurston nu a înclinat să găsească supranaturalul acolo unde nu există. "Nu i se pare deloc greu să explice toate episoadele de levitaţie înregistrate - fie că e vorba de Home, Eusapia Palldino sau Moses - ca fiind nişte simple exemple de înşelătorie destul de grosolană, în care factorii senzoriali au jucat un rol foarte redus. Sînt prezentate toate condiţiile favorabile: lumina slabă, o sugestie subtilă din partea mediumului şi un înalt grad de exaltare emoţională". Am impresia că Thurston lămureşte ambiguitatea puţin cam pripit (era preot, ceea ce nu-l predispunea să admită spiritismul, în ciuda obiectivităţii sale intelectuale), căci dacă nu putem afirma că nu a existat o înşelătorie, putem cel puţin să fim siguri că toate condiţiile experinţelor erau verificate cu minuţiozitate, iar posibilitatea unei înşelătorii conştiente era exclusă. Ceea ce admite şi Thomas Mann, martor al levitaţiilor lui Willy Schneider la Viena: "Chiar şi pentru cel care a văzut cu ochii lui, gîndul unei înşelătorii se impune mereu; mai ales în retrospecţiile noastre, şi chiar prin conştiinţa imposibilităţii sale totale".


Thomas Mann nu credea că un spirit invizibil putea să-l ridice în aer pe medium, dar admitea faptul că organizarea energiei umane se poate face în exteriorul organismului în mod trecător. Înşelătorie? Iluzie colectivă prin hipnoză? Orice e posibil... Dacă Daniel Dunglas Home rămîne personajul dominant al istoriei levitaţiei mediumnice, cel care domină istoria levitaţiei mistice este un "călugăr zburător", sfîntul Joseph de Copertino.
Miracolele călugărului zburător
Bunul călugăr Joseph nu era un intelectual, dar fără îndoială că era un om sfînt. Născut în 1603 în sudul Italiei, la Lecce, a avut de foarte tînăr o înclinaţie pentru viaţa religioasă şi extaze. Cînd a intrat în ordinul capucinilor, la vîrsta de şaisprezece ani, intra atît de des în starea de extaz, încît nu era bun de nimic. Incapabil să îndeplinească sarcinile încredinţate, îi adusese la disperare pe fraţii săi întru religie. Dar credinţa lui era înflăcărată şi a reuşit să îmbrace veşmîntul de novice, apoi de preot, la franciscani. Era suficient ca el să-şi îndrepte privirea spre o statuie a fecioarei, să fie încîntat de o floare sau de o melodie, pentru ca imediat să scoată un ţipăt şi, cuprins de extaz, să se ridice în aer. Nu ar fi cu putinţă să expunem în detaliu toate relatările levitaţiilor lui Joseph de Copertino, deoarece există mai bine de o sută (se pare că asta i se întîmpla zilnic). (Va urma)

TONY BRAMWELL