LEVITAŢIA (I)

Cuvîntul "levitaţie" a fost folosit pentru prima dată de spiritualiştii englezi la sfîrşitul Secolului al XIX-lea. Înainte de 1875, cuvîntul acesta nu poate fi găsit nicăieri în textele originale ale publicaţiilor mistice. Pînă atunci se recurgea la cuvinte precum: suspendarea, ascensiuna, sbor extatic, extaz ascensional etc. În latină se spune elevatus est, levabatur.


Cînd se vorbeşte despre levitaţie, fiecare crede că ştie despre ce e vorba: o ridicare deasupra solului, contrar legilor gravitaţiei. Dar definiţia de miracol este în realitate mai complexă şi fenomene similare - agilitate extremă, deplasare în mare viteză, hipergravitaţie (minunea inversă) - fac şi ele parte din acelaşi studiu. Dacă spiritualiştii au folosit cuvîntul, asta înseamnă că au existat cîteva cazuri de levitaţie la mediumi, dar caracterul spectaculos al acestui miracol a fost realizat de asceţii mistici din toate religiile, catolici, orto-docşi, sufişti, tibetani, yoghini etc. Dintre toate miracolele mistice, levitaţia este cea mai puţin frecventă (Oliver Leroy numără 60 de levitanţi din 14.000 de sfinţi - citînd numai zece luni din "Acta Sanctorum", ceea ce ar reprezenta abia 0,6%).
Levitaţia nu este un miracol propriu femeilor. Este mult mai frecventă la bărbaţi. Vîrsta nu pare să aibă importanţă (Alfonse de Ligouri a avut o levitaţie la 91 de ani, cu puţin timp înaintea morţii), la fel nici starea de sănătate (ea e valabilă în cazul celor sănătoşi ca şi în cazul celor bolnavi), nici nivelul intelectual (Gérard Majella era analfabet, în timp ce Alfonse de Lingouri era un eminent gînditor).
A ieşit sau nu Daniel Dunglas Home (medium celebru, născut în 1833 într-un sat de lîngă Edinburg. Capacităţile sale au atras spre el o mulţime de oameni. A făcut mai multe demonstraţii ale talentului său în faţa lui Napoleon al III-lea şi a împărătesei Eugenia - n.a.) pe fereastră, părînd că zboară în stare de levitaţie? În orice caz, se spune că a plutit în aer de sute de ori. Şi în faţa unor martori credibili. Astfel, în 1857, în faţa doamnei Ducos, văduva ministrului Marinei şi în faţa contelui şi contesei de Beaumont, s-a ridicat pînă la tavanul marelui salon din castelul de lîngă Bordeaux.
Trei ani mai tîrziu, jurnalistul Robert Bell, doctorul Gully, medic reputat, şi editorul Robert Chambers l-au văzut ridicîndu-se din fotoliu: "I-am văzut silueta trecînd dintr-o parte a ferestrei în cealaltă, cu picioarele înainte, lungit la orizontală în aer". Ori aceşti 3 martori sînt nişte mincinoşi, ori povestesc cu adevărat ceea ce au văzut.
Cîteva luni mai tîrziu, un avocat din Liverpool şi-a trecut mîna pe sub picioarle mediumului aflat în stare de levitaţie, iar 7 martori au confirmat acest fapt: "Home a traversat masa pe deasupra capului persoanelor aflate în jurul ei". "Altădată, s-a ridicat pînă în partea de sus a unei uşi şi a început să plutească înainte, la orizontală.


În 1866, în salonul domnului Hall, el s-a ridicat, cu faţa transfigurată, pînă la tavan, o dată, iar a doua oară a avur grijă să ia cu creion ca să facă un semn în locul unde se înălţa.
În decembrie 1868, în faţa lordului Adare, lordului Lindsay, căpitanului Wunne şi domnului Smith Barry, mediumul a ieşit pe fereastra salonaşului (aflat la etajul 3!), tot plutind... Lordul Adare a făcut observaţia că fereastra era doar pe jumătate deschisă. Home a hotărît să-i facă o mică demonstraţie: "Mi-a spus, povesteşte lordul Adare, să stau la o anumită distanţă. Şi a trecut prin deschizătură, cu capul înainte, cu corpul aproape la orizontală şi aparent rigid. Apoi a revenit cu picioarele înainte". După cum putem bănui, spusele martorilor au fost verificate cu scurupulozitate şi, natural, s-au descoperit cîteva contradicţii. Unul a spus că în seara aceea era lună plină, dar calendarul a demonstrat contrariul; altul a spus că martorii trebuiau să se întoarcă cu spatele la medium şi că deci nu i-au văzut decît umbra pe perete... Contraargumentele nu au lipsit, căci polemica a fost violentă.
Fizicianul William Crokes relatează în Cercetări asupra spiritualismului şedinţele la care a asistat. "În trei împrejurări", scrie el, "l-am văzut ridicîndu-se complet deasupra podelei dormitorului. Prima dată se afla pe un şezlong, a doua oară stătea în genunchi pe scaun, iar a treia oară se afla în picioare. De fiecare dată m-am flat în poziţia adecvată pentru a observa faptele în momentul în care s-au produs".
Şedinţele aveau loc acasă la Crookes, care invita cu aceste ocazii diferite personalităţi. Aveau loc în general în semiobscuritate (acest detaliu trebuie subliniat). (Va urma)

TONY BRAMWELL