Dulciurile din copac

Alaturi de binecunoscutele fructe autohtone, pe rafturile magazinelor romanesti se afla si oaspeti din tarile calde, printre care se numara si curmalele. Poate din cauza pretului sau din lipsa de informatie, cumparatorii trec pe langa ele fara sa le ofere prea multa atentie. E pacat, deoarece sunt o sursa majora de vitamine, mai ales in perioada rece a anului.
In natura exista peste 1500 de soiuri de curmale. Culoarea lor variaza de la galben-auriu pana la rosu, maro inchis sau chiar negru. Fiecare specie difera si prin nuantele de gust, care seamana cu nuca, mierea de albine sau caramelele. Si aspectul e diferit: unele sunt netede si lucioase, altele incretite, ca prunele afumate.
O zicala araba veche spune: curmalul se simte bine atunci cand picioarele lui se afla in apa, iar capul in focul cerului. Spre deosebire de alte plante, atunci cand se coc, curmalele nu aduna rezerva de apa, ci pierd apa, devenind tot mai dulci si mai moi. Gustul fructelor proaspete este mult mai fin si mai putin dulce, dar curmalele proaspete nu rezista la drumuri lungi, sunt practic netransportabile, de aceea producatorii le usuca. Dupa procesul de uscare, valoarea nutritiva si calorica a curmalelor creste, iar concentratia de glucide, proteine si lipide se mareste de 10 ori fata de cea a fructelor proaspete.
(va urma)