Primăvară

Deschide-ţi larg surâsul frumoasă primăvară
Şi-mbracă în smaralde al pământului şal,
Răstoarnă peste valul frigului de iarnă,
Carul plin cu raze de pe-al soarelui deal.

Ciocneşte-mi în ferestre cu aripi de fluturi,
Cu ciripit de păsări încarcă adânci poteci,
Sclipiri de-argint aruncă pe ale vieţii praguri,
Pe care le desfaci din palma ta când treci.

Cu degetele-nfipte-n miresmele de flori,
Aruncă peste ape ce murmură-n vâlcele,
De care şi-a prins cerul toartele uşor
Şi unde se-oglindesc clar gândurile mele.

Zideşte-ţi primăvară în al meu trup o poartă,
Pe unde să pătrundă parfumul tău mereu,
Să renasc din abisuri cu tine, mai voioasă,
Feeric curgă-n mine sclipiri de curcubeu.

De umerii tăi prind ritmatice sonete,
Când mă dezmierzi cu dulcea-ţi mângâiere,
Visele-mi înfloresc şi urc ale vieţii trepte,
Fiindcă, primăvară, iubesc dulcea-ţi adiere!

Cornelia Vîju