luni, 13 februarie 2012

O zi dedicată îndrăgostiţilor

În fiecare an, noi, oamenii, alegem să dedicăm o zi dragostei. Fie că este ziua de 14 februarie, ,,Valentines day”, (care a pătruns în obiceiurile noastre după Revoluţia din ’89), fie că este ,,Dragobetele”, (din 24 februarie, tradiţie specific românească, ce corespunde cu momentul în care natura renaşte, când păsările încep să-şi caute cuiburile, iar oamenii simt nevoia să se dezbrace de cojocul iernii), această zi… există!
Cum să sărbătorim un astfel de moment, decât printr-un elogiu adus iubirii?
Şi iată că, fie alegem 14 sau 24 februarie, după obişnuinţă, într-una din aceste zile luăm pulsul inimii prin şoaptele dulci ale dragostei pe care le scuturăm în braţele perechii noastre. Şi ascundem în buchetul cuvintelor aroma iubirii prin care ne făgăduim Raiul şi pentru care promitem în fiecare zi să clădim câte o treaptă.
Ne sună destul de familiare declaraţii de genul: ,,Azi simt că te iubesc mai mult ca oricând şi ca să mă crezi, îţi ofer simbolic o inimioară!” (pe care chiar o primeşti sau o dăruieşti dintr-un ambalaj strălucitor!) şi… apoi zeci de petale de flori oferi sau primeşti în numele iubirii ca să faci declaraţia cât mai specială.
Doamne! când auzul îţi este răsfăţat cu astfel de cuvinte, îţi doreşti ca la fiecare 24 de ore să întâmpini o zi a îndrăgostiţilor. Şi… oare cine nu ne-ar lăsa să facem din fiecare zi o sărbătoare a iubirii?
Poate că de vină ar fi rutina zilnică, slujba solicitantă sau poate stresul unui şef sau coleg, de la serviciu! Cine ştie? Fiecare sondează înlăuntrul său după cum simte şi aşterne pe hârtie vorbe care apasă acolo… Pentru că cei mai frumoşi ochi sunt ascunşi îndărătul sufletului şi-n ei se oglindesc mereu florile roşii de maci ce ne încarcă câmpul fiinţei şi din al cărui purpuriu plesnesc visele noastre nemărturisite.
Mulţi vociferează că nu e nevoie de o zi ca să se ridice în rang iubirea dintre un bărbat şi o femeie. Într-adevăr, noi ne iubim partenerul în fiecare zi, doar că aceasta devine un fel de zi aniversară, pe care o aşteptăm cu emoţie în fiecare an, asemeni zilei de naştere. Ziua îndrăgostiţilor este un simbol, când se dă liber la declaraţii cât mai ,,siropoase” dragostei!
Oricum, zilele lunii februarie sunt zile de iarnă, sunt zile-n care albul zăpezii ne îndeamnă la spovedanie, iar din albumul amintirilor ne răsună în gânduri mărturisirea primului sărut şi-al primului zbor de fluturi ascuns în pântecele vieţii. În a doua lună a anului ne-am obişnuit să trăim, aşadar, anotimpul fermecat al fericirii, cu miros de omăt proaspăt, hăituit de nebunia vântului geros de iarnă. Şi traversăm ziua aceasta din an ciugulind declaraţiile de dragoste din pântecul aştrilor, al florilor şi-al visurilor, noi, femeile, alături de iubiţi, dar şi voi, bărbaţii, alături de iubitele voastre.
Te preţuim, zi a dragostei şi dorim să ne adăpostim la sânul tău mereu! Să aprindem mirodeniile simţurilor în buchetul de ghiocei în care ne-am turnat emoţiile descântate de tine.

Cornelia Vîju

Un comentariu:

  1. Cornelia Vîju deţine acum un blog oficial, unde se pot găsi informaţii despre ea, cărţile şi poeziile, dar şi altele.
    Aici în lista se găsesc linkurile unde s-a scris despre C. Vîju. http://corneliaviju.blogspot.com/search/label/Despre%20mine...
    Vă invit să aruncaţi o privire.
    La revedere,

    RăspundețiȘtergere