Invocarea morţii kahuna (III)

Zeiţa Rechin? Nonsens, au comentat cei de la Marină, şi au luat-o de la capăt. Zece ani mai tîrziu, noul doc era gata de inaugurare. Guvernatorul din Hawaii a sugerat să fie invitat un kahuna, unul dintre tainicii preoţi care conduseseă insulele înainte de sosirea misionarilor. Ar fi fost cel puţin un gest de politeţe. O kahuna wahini, o preoteasă, a fost de acord să participe. Dar ora ceremoniei se apropia, iar ea nu apărea. Un marinar a fost trimis acasă la ea în Waikiki s-o aducă. Brusc, fără nici un avertisment, un geiser s-a ridicat în locul în care bătrînul pescar spunea că trăieştie Zeiţa Rechin, stînca pe care îşi lăsa zilnic ofrandele. S-a oprit, dar mulţimea era deja îngrijorată. Cînd kahuna wahini a sosit, a îngenuncheat şi, împrăştiind cenuşă şi fărîmiţe de pîine pe apă, a început să rostească străvechi incantaţii. După ce a terminat, le-a spus că Zeiţa Rechin era liniştită şi nu vor mai fi necazuri. Dar oamenii nu erau prea siguri. De data aceasta însă, după ce pompele şi-au terminat treaba, docul a rezistat. Şi atunci s-a auzit un suspin colectiv de uimire. Chiar pe locul în care bătrînul pescar se scufundase atît de des, lăsîndu-şi ofrandele, şi de unde izbucnise mai înainte geiserul, toţi au zărit scheletul unui rechin. În ceea ce priveşte răzbunarea Zeiţei Rechin, aceasta ţine de istorie. Pe 7 decembrie 1941, japonezii au bombardat Pearl Harbor. A început războiul în Pacific. Pactul fusese încălcat... şi bătrînii din Hawaii încă susţin că adevărata pace nu se va întoarce în Pacific pînă ce Pearl Harbor nu va fi demilitarizat. În ceea ce-i priveşte pe kahuna - nu mai există nici unul. Multe povestiri fascinante din Hawaii se referă la kahuna („păstrători ai secretului"). Kahuna erau pe vremuri magicienii-preoţi dominanţi ai religiei Huna („secretă"), misterioşi în originea şi în puterile lor, deşi unii cred că ar proveni din Africa, fiind înrudiţi cu berberii din Maroc. Filozofia acestor vraci, profeţi şi maeştri ai invocării morţii era profundă. Vesticii le-au înregistrat miturile şi au observat paralele fascinante cu Biblia. Mitul creaţiei la ei, de exemplu, implică trei zei sau principii, Kane, Ku şi Lono (lumina Soarelui, substanţa şi sunetul), care au spart spaţiul printr-un act de voinţă, formînd trei ceruri. Cel mai de jos dintre acestea, pămîntul, forma drumul lor. Pe pămînt, din salivă şi lut l-au făcut pe bărbat în imaginea lui Kane şi pe femeie dintr-o coastă a bărbatului, pe cînd acesta dormea. O altă asemănare cu Biblia era povestea Potopului, Kaiakahinalii. În aceasta, toţi oamenii mureau, cu excepţia lui Nuu (sau Nana-nuu), care, împreună cu familia lui, a supravieţuit într-o arcă. Iar cînd apele s-au retras, arca s-a oprit pe cel mai înalt munte din Hawaii, Mauna Kea. De unde ar fi putut ei să afle despre Adam şi Noe? Din cauză că misionarii povestiseră pasaje din Biblie pe care localnicii le-au adoptat prompt, abandonîndu-şi străvechile tradiţii? Greu de imaginat. În primul rînd, vechile legende le-au fost „spuse misionarilor înainte ca Biblia să fi fost tradusă în limba din Hawaii...". În al doilea rînd, preoţii kahuna îi dispreţuiau pe creştini. În 1820, înaltul preot Hewahewa, prevăzînd apropierea a ceea ce el credea că era o bandă de magicieni albi, a întîmpinat liniştit primii misionari sosiţi din Noua Anglie. După aceea şi-a dat seama cît erau ei de ignoraţi. L-a ajutat să construiască un templu din piatră cioplită, dar ei tot n-au fost în stare să vindece sau să-i învie pe cei morţi, după cum îi spuseseră că procedase Christos. Scoşi în afara legii de Biserică, vracii kahuna, dispreţuiau această credinţă slabă şi incosistentă. Ea vorbea de Sfînta Treime, dar nu ştia nimic despre cele Trei Suflete! De ce să fi renunţat la străvechea lor religie, superioară, care le oferea adevărata putere? Este evident că ei posedă această putere. În timpurile moderne, ei îşi foloseau magia tradiţională. Nici un poliţist sau magician întreg la cap din Hawaii nu ar fi îndrăznit s-o interzică. Chiar după sfîrşitul primului război mondial, Queen's Hospital din Honolulu primea multe victime ale „invocării morţii". Şi toate mureau, orice s-ar fi făcut. Un misionar creştin a încercat să riposteze cînd congregaţia lui a suferit în întregime de pe urma vrăjii „invocării morţii". A învăţat şi a folosit invocarea morţii împotriva inamicului său kahuna. Magicianul a murit, turma misionarului s-a întors la el, dar, pentru că se luptase cu armele inamicului, a fost izgonit de Biserică. Locuitorii din Hawaii l-au înţeles totuşi şi i-au oferit pămînt. Această istorisire este prezentată ca fapt autentic de Max Freedom Long, un profesor american care a venit în Hawaii în 1917 şi a murit în 1971. Fără scrierile lui s-ar şti foarte puţin despre vracii kahuna, care îşi începuseră deja declinul, şi nu s-ar şti nimic despre invocarea morţii. (Va urma)