Examinîndu-l, Brigham a descoperit toate semnele invocării morţii: uşoara paralizie a membrelor inferioare şi colaps general incipient. Una dintre călăuze a aflat de la băiat că acesta provenea dintr-un sat în care bătrînul kahuna le interzisese oamenilor să aibă legături cu haoles (albii) sub pedeapsa invocării morţii. Tînărul părăsise de mult satul şi uitase ordinul. Oricum, presupusese că ordinul trebuia respectat doar în acel sat. Alăturîndu-i-se lui Brigham, adusese blestemul asupra lui. Bătrînul kahuna era evident suficient de puternic încît să afle chiar şi de la distanţă că ordinul lui fusese încălcat, aşa că trimisese anana. Convins, dar supărat de acest atac, Brigham l-a asculat în linişte pe bătrînul ghid. Bătrînul a sugerat o soluţie evidentă: cum toţi ştiau că Brigham era şi el un kahuna şi chiar un om care mergea prin foc, ar trebui să-l salveze pe băiat, întorcînd blestemul împotriva celui care-l aruncase. Brigham şi-a dat seama că trebuia să încerce sau urma să se facă de rîs.Tot ce avea de făcut, şi-a spus el, era să atragă spiritele de partea lui şi să le convingă să-l atace pe preot. Încercînd să se sugestioneze că nu putea fi prea greu, întrucît băiatul nu era cu nimic vinovat, s-a hotărît să încerce să convingă spiritele că stăpînul lor era un om rău dacă le trimitea să atace o fiinţă atît de pură şi inocentă. Poate că vraciul kahuna apucase să se purifice înainte de întoarcerea spiritelor, dar acest lucru părea puţin probabil; Brigham se îndoia că magicianul auzise vreodată de el. Oţelindu-se, s-a ridicat în picioare. - Ştiţi că eu sunt un kahuna foarte puternic - le-a spus oamenilor. Aceştia l-au aprobat. Atunci, urmăriţi-mă, a mîrîit el. Aplecîndu-se deasupra băiatului, început să flateze spiritele, spunîndu-le cît erau de înţelepte şi cît de trist era că un kahuna le înrobise, în loc să le lase să mergă în ceruri, după cum ar fi meritat. Le-a explicat ce bun era băiatul şi cît de mîrşav era vraciul. În cele din urmă, gata să le ordone să se întoarcă şi sa-l sfîşie pe vraciul kahuna, şi-a dat capul pe spate şi a răcnit comanda atît de tare, încît animalele s-au speriat şi chiar şi călăuzele s-au dat înapoi. A urlat de trei ori comanda. (Va urma)
Stuart GORDON
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu