Invocarea morţii kahuna (V)

Atunci cînd, dintr-un motiv anume, asupra unei persoane urma să fie aruncată o invocare a morţii, vracii kahuna îşi chemau spiritele (kala) şi le ordonau să absoarbă forţa vitală (mana) din mîncare băutură şi obiectele de ceremonial impergnate cu propriul său mana.Apoi ordona spiritelor sa ia mirosul hainelor sau părului victimelor şi s-o urmărească. Cînd reperau victima, spiritele o loveau cu mana lor proprie, intrau în ea şi îi sugeau forţa vitală. Acest lucru aducea o amorţire care invada trupul şi care, după trei zile, ajungea la inimă, pe care o oprea. Vracii kahuna spuneau că succesul unui atac de acest tip se baza pe complexul de vinovăţie de care-l avea sau nu victima. Dacă nu se simţea vinovată, mintea subconştientă a victimei respingea atacul spiritelor. Dacă atacul avea succes, spiritele, încărcate cu mana mortului, se întorceau la stăpînul lor, care, între timp, se purificase pentru a se apăra împotriva riscului ca alţi vraci kahuna, care eventual salvaseră victima, să fi ordonat prin hipnoză spiritelor să-şi atace propriul stăpîn. Sau vracii kahuna puteau să numească persoana care-i angajase să lanseze invocarea morţii, evitînd astfel atacurile îndreptate împotriva lor înşişi. Brigham ştia un caz în care un vraci kahuna lansase o invocare a morţii, dar uitase să se protejeze ritual, astfel încît, atunci cînd un vrăjitor rival salvase victima trimiţînd spiritele înapoi, kahuna murise. În acel caz, vraciul rival fusese chiar Brigham. Se întîmplase, din cîte spunea Brigham, în timpul unei expediţii de colectare a plantelor pe Mauna Loa. Angajase ghizi şi animale într-n sat numit Napoopoo şi pornise în expediţie cu patru oameni şi opt cai şi catîri. Dar, pe tărîmul sterp aflat deasupra pădurii tropicale , lîngă craterul lui Manua Loa, una dintre călăuze, un tînăr de 20 de ani se îmbolnăvise. Crezînd că suferă de rău de înălţime, Brigham îl lăsase acolo împreună cu un alt om şi o pornise cu ceilalţi către vîrf. La apus, cînd s-a întors, a văzut că tînărul era mult mai bolnav, prea slăbit ca să se mai poată ridica. Unul din însoţitorii mai în vîrstă i-a spus lui Brigham că el credea că asupra tînărului fusese aruncată o invocare a morţii. Întrebat dacă aşa era, tînărul a părut îngrozit, însă a negat. (Va urma)

Stuart GORDON