Invocarea morţii kahuna (VII)

Apoi, ca şi cum ar fi fost extenuat de efortul depus, s-a aşezat lîngă băiat, concentrîndu-se însă asupra spiritelor. Timp de o oră le-a comandat într-una să le asculte. În jurul lor, aerul părea să tremure, agitat de un conflict invizibil. În cele din urmă a simţit cum tensiunea dispare.... şi după cîteva minute, băiatul a şoptit: - Wawae.....maikai, (,,Picioare... bune"). Brigham reuşise.Voia să strige triumfător. După ce a masat picioarele băiatului, acesta s-a ridicat, sănătos şi flămînd. Dar acesta n-a fost sfîrşitul. Curios să afle ce s-a întîmplat cu vraciul kahuna, Brigham a mers zile în şir prin munţi ca să găsească satul băiatului. În cele din urmă, el şi călăuzele sale au ajuns într-o vale în care o bătrînă şi o fetiţă munceau la o parcelă de taro. Uitîndu-se la Brigham şi la băiat, cele două au fugit, ţipînd. Brigham a intrat în satul pustiu şi s-a aşezat în faţa colibei în care trăise magicianul. Nu după mult timp, băiatul, trimis să cheme înapoi oamenii speriaţi, a flat ce s-a întîmplat în noaptea în care Brigham trimisese înapoi invocarea morţii. Bătrînul, care dormea în colibă, s-a trezit ţipînd. Ieşind în goană să ia frunze de ti, a început să le agite ca să izgonească spiritele mîniate. Gîfîind, le-a spus oamenilor că uitase să se purifice (kala). După aceea a căzut la pămînt, unde a rămas gemînd şi făcînd spume la gură. Pînă în zori era mort. Tînărul i-a spus lui Brigham că oamenii credeau că vraciul kahuna alb venise să-i omoare pe toţi. Brigham le-a transmis că se răzbunase deja şi, dacă se purtau cum trebuie, vor fi prieteni. După aceea, conduşi de şeful lor, oamenii au apărut speriaţi şi nesiguri, dar el i-a liniştit aşa de bine, încît în următoarele zile ei l-au sărbătorit ca pe un oaspete de onoare. Nici unul dintre ei nu-i purta pică pentru că le omorîse vraciul. Întoarcerea invocării morţii era ca un risc profesional pentru magicieni. Şi, înainte de a pleca, Brigham a fost adoptat de trib. Poate oamenii se bucurau chiar că-i scăpase de bătrînul şi tiranicul kahuna. Singurul lucru pe care nu-l înţelesese, i-a spus Brigham lui Long, era de ce bătrînul kahuna, care ştia că el îl angajase pe băiat, nu şi-a dat seama că invocarea morţii era întoarsă spre el. Singura explicaţie era că preotul, incapabil să citească viitorul, adormise înainte ca Brighman să înceapă ritualul său magic pe pantele vulcanului Mauna Loa. (va urma)

Stuart GORDON